Ce te-a făcut să devii interpretă?
Deși am aflat ce presupune meseria de interpret/ă destul de târziu în parcursul meu universitar, pot spune că m-a atras din prima. Mi se părea o activitate extraterestră în care, după ce trec prin pregătiri serioase și odată ajunși în cabina de interpretare, interpreții intră într-un soi de transă și se fac luntre și punte pentru ca alți oameni să poată vorbi limbi diferite și totuși să se înțeleagă între ei. Totul în cel mai scurt timp. M-au împins, aș spune, curiozitatea și fascinația pentru comunicare și limbă.
Ce face, mai exact un interpret/o interpretă?
Ah, teoretic, schema e simplă: ascultă un discurs rostit într-o limbă și îl transpune în alta. Există mai multe tipuri de interpretare și fiecare se desfășoară diferit, dar daca vorbim despre cea simultană/de conferință, atunci vorbim și despre echipamentul special de care e nevoie: o cabină izolată fonic, console care îi ajută pe interpreți să asculte discursul în limba originală în căști și să transmită la un microfon mesajul tradus în căștile ascultătorilor.
E suficient ca o persoană să cunoască limbi străine ca să facă interpretare?
Nu e suficient. Acesta e doar primul pas, esențial, ce-i drept. Urmează pregătirea specializată, care diferă chiar și de cea pentru activitatea de traducere. Ca să poți interpreta, îți antrenezi ascultarea activă și memoria, îți șlefuiești vocabularul și registrul lingvistic în toate limbile de lucru, inveți să asculți și să vorbești în același timp cursiv și cu sens (pentru interpretarea simultană). E un proces treptat, care necesită multă rabdare, multe ore de muncă și toleranță la frustrare. Nu e cel mai firesc lucru din lume să vorbești deodată cu altcineva și să produci simultan o traducere fidelă și coerentă.
Care e cel mai dificil lucru atunci când interpretezi?
Depinde de situație și depinde de persoana pe care o întrebi. În general, însă, există câteva „sperietori” valabile pentru majoritatea interpreților: viteza prea mare a unui discurs, prezentările citite și neadaptate la stilul oral, accentele dificile, frazele neterminate, exprimările stufoase, acronimele obscure, folosirea necorespunzătoare a microfonului. Și să nu uităm de glume! Umorul e cel mai greu de tradus, mai ales când te ia pe nepregatite, iar cum ăsta e un ingredient esențial, nu vei fi niciodată cu adevărat pregătit pentru glume. Probabil că într-o reuniune în care vorbitorul anunță, spre deliciul anticipativ al publicului, că urmează să spună un banc (sau chiar că urmează un spectacol de stand-up comedy– am avut onoarea!), interpreții sunt singurii din sală care ar prefera s-o rupă la fugă.
Care e cel mai frumos lucru legat de interpretare?
Din nou, depinde. Pentru mine e frumos în primul rând faptul că oamenilor li se oferă posibilitatea să vorbească limba pe care o stăpânesc cel mai bine, chiar daca nu este cea vorbită de alți participanți, fără riscul de a nu fi înțeleși sau de a nu înțelege. În ceea ce privește activitatea propriu-zisă, imi place multitudinea de subiecte și puncte de vedere la care am acces, imi place starea de concentrare și atenție pe care o pot atinge, sunt frumoase momentele în care văd în sală reacții ale oamnilor care ascultă interpretarea la lucrurile spuse de orator și imi mai place că mă impinge să caut noi soluții lingvistice cu fiecare experiență.
Am putea spune că persoana care intră în cabină se dedublează oarecum în timpul interpretării?
Am putea spune că are loc, pe de o parte, o hiperconcentrare care îți permite să lucrezi și, in același timp, o înveșmântare în haina fiecărui orator în parte – în sensul că nu trebuie să transpară în interpretare propriile opinii și gânduri.
Ce se întâmplă cu informațiile confidențiale, ar trebui cineva să își facă griji că vor ajunge la urechi nedorite?
În niciun caz. Orice interpret profesionist trebuie să adere la standardele etice de lucru din domeniu și să păstreze confidențialitatea oricăror aspecte pe care organizatorul le dorește confidențiale.
Ce ar trebui să știe organizatorii atunci când au nevoie de interpretare la evenimentul lor?
Sunt câteva lucruri de bază care fac munca tuturor mai ușoară și mai eficientă. În primul rând, organizatorii trebuie să știe de ce limbi vor avea nevoie, în funcție de participanții la eveniment. Apoi, să decidă dacă e nevoie de interpretare consecutivă, simultană sau șușotaj, lucru care se poate discuta direct cu interpreții, care pot evalua rapid situația și sugera cea mai bună soluție. Să nu uite, desigur, că dacă e nevoie de interpretare simultană, va fi neovie și de echipament special. De asemenea, e important de știut că un singur interpret nu va putea acoperi un eveniment care durează mai mult de o oră, motiv pentru care se lucrează în echipă; în general, fiecare interpret va lucra cam 20-25 minute, după care coechipierul va prelua ștafeta. Bineînțeles, recrutarea interpreților ar trebui făcută din timp, deci nu cu câteva zile înaintea evenimentului, astfel încât aceștia să se poată pregăti temeinic; a face interpretare nu înseamnă a te prezenta în ziua cu pricina și a ciripi în cabină ce îți dictează inspirația de moment. Tot în acest sens, noi le cerem tuturor colaboratorilor informații și materiale despre eveniment din timp pentru a ne putea familiariza cu informațiile și terminologia specifice domeniului. Mai sunt multe alte detalii, pe care sunt sigură că interpreții cu care doriți să colaborați vi le vor da cu cea mai mare plăcere.
Adina Pop-Coman este Interpret și Traducător autorizat, limba engleză
